Administraţia Comitatului şi Oraşului Arad

Prefecţii comitatului Arad. Funcţionarii comitatului Arad. Comitetul legislativ. Aleșii orașului în ordine alfabetică. Membri aleşi. Virilii. Funcţionari cu drept de vot. Membrii aleşi pe circumscripţii. Capitol scris de Ujj János în lucrarea "Aradul merge înainte!" Traducerea în limba română: Gabriel Roman

Potrivit articolului din dicționarul explicativ, administrația publică constă în totalitatea organelor care îndeplinesc funcțiile executive, de control și organizare ale statului, precum și activitățile acestor organe. În 1834 Aradul avea titlul de Oraş Regal Liber cu drept de reglementare. Conform constituției și legilor în vigoare la acea vreme, administrația orașului cu o suprafață de 112 kilometri pătrați nu se afla sub jurisdicția comitatului și nici nu era inclusă în teritoriul său. Orașul (împreună cu toate celelalte care aveau rangul similar) era subordonat direct guvernului și, respectiv, ministerului de interne. 

Populația orașului a crescut foarte rapid la începutul secolului. În 1890 erau doar 43.052 de locuitori, iar conform recensământului din 1910 numărul locuitorilor orașului era de 61.719. Dintre aceștia 45.767 de locuitori s-au declarat vorbitori nativi de maghiară, 8958 de română, 5171 de sârbă și 1039 de germană. Legalitatea administrării așezării era verificată de un prefect  (comisar guvernamental) numit de guvern. 

După compromisul austro-ungar prefecții Aradului au fost: Dányi Ferenc (1871-1873), Atzél Péter (1875-1878), Tabajdi Károly (1879-1886), Fábián László (1886-1900), contele Urbán Iván ( 1905-1901), Vásárhelyi Béla (1905-1906), contele Károlyi Gyula (1906-1910), Barabás Béla (1917-1919). În biroul Prefecturii își desfășurau activitatea doar prefectul și secretarul său. Biroul era situat în aripa stângă a primăriei. Orașul era condus de primari aleși. În ordine cronologică: Atzél Péter (1867-1871), Vörös Pál (1872-1875), Salacz Gyula (1875-1901), Institoris Kálmán (1901-1905), Varjassy Lajos (1905-1917). Birourile care sprijineau și întregeau activitatea primarului erau: grefierul-șef, doi subgrefieri,  poliția cu oficiul căpitanului (pe lângă biroul de la sediu exista și o vicecăpitanie în Gai), contabilitatea, trezoreria, departamentul fiscal, oficiul impozitului pe consum, oficiul de inginerie și sănătate publică, orfelinatul, instanța municipală, secția de afaceri militare, arhivele, gestiunea evidențelor, conducerea abatorului, registratura, pompierii și justiția. În 1910 administrația orașului avea 167 de persoane angajate, inclusiv funcționarii cu studii medii (cel puțin cu examenul de bacalaureat absolvit). 

Cel mai important organ al administrației orașului, Comitetul Legislativ era format din trei părți: jumătate din reprezentanții aleși în circumscripții; și respectiv așa-numiții virili, adică cetățenii orașului care plăteau cele mai mari taxe și impozite (71 la număr în 1904) și funcționarii cu drept de vot (19 în total). Calitatea de membru al Comitetului nu a fost remunerată. Acest comitet audia rapoartele birourilor, departamentelor și auditorilor cu privire la toate problemele oficiale și, conform competențelor sale, dădea aprobarea finală (sau vota) asupra tuturor deciziilor importante, în special în chestiunea cheltuielilor, investițiilor din oraș și a marilor investiții, precum și în chestiunile legate de împrumuturi. Orașul avea însemnate proprietăți mobile și imobile. Perioada examinată a fost cea mai dinamică perioadă a dezvoltării orașului. În aproximativ patru decenii, Comitetul Legislativ a decis să lanseze și realizeze transportul în comun, o fabrică de cărămidă, un nou teatru și o nouă primărie, un baraj pe afluentul Mureșului și amenajarea a două mari parcuri. De asemenea s-a pronunțat în chestiunile legate de construcția de școli, ridicarea Statuii Libertății și a statuii lui Kossuth, de amplasarea și construcția celor două poduri de fier (Károlyi/Traian și Erzsébet/Decebal), fondarea serviciului de transport cu autobuze, construcția Palatului Cultural și construcția căii ferate Arad-Podgoria. Și în legătură cu o serie de alte „lucruri mărunte” cum au fost expoziția din 1890 din Marea Câmpie de Sud, construcția rețelei de alimentare cu apă și canalizarea, asfaltarea și modernizarea drumurilor, trecerea de la iluminatul pe gaz la iluminatul electric și construirea unei teatru de vară. 

Din punct de vedere administrativ zona orașului a fost împărțită în șapte districte: I. Centru, II. Sarkad (partea riverană malului Mureşului situată la vest de drumul înspre Aradul Nou, Rațfertai - Rácfertály), III. Elisabetin, Erzsébetváros (Pârneava la vest de strada Andrei Șaguna până la Cimitirul de Jos/Pomenirea), IV. Cartierul nou -Újtelep (partea de nord a orașului, zona situată dincolo de calea ferată, alcătuită din zonele Mosóczy și Gutzjár, astăzi Grădiște), V. Poltura (pe partea dreaptă a Drumului spre Pecica), VI. Șega (pe partea stângă a Drumului spre Pecica la care s-a adăugat Bujacul), VII. Gaiul. Districtele nu se bucurau de niciun fel de autonomie și nu aveau sedii administrative. O excepție a fost deja menționată și anume vicecăpitănia de poliție din Gai care a eliberat și acte de identitate. (emitea certificate de naștere în care Gai-ul era indicat ca loc de naștere, deși nu exista nicio așezare cu un astfel de nume în registrul oficial al localităților din Monarhia Austro-Ungară). 

În Comitetul de aplicare a legii au fost incluși candidați din diverse partide politice, lideri bisericești sau membri independenți. Sediul administrației orășenești era primăria. Chiar înainte de 1870 Comitetul Legislativ a votat pentru accesarea unui împrumut mare în vederea construirii unui nou teatru și a unei noi primării. Teatrul a fost finalizat, dar a fost și „smulsă” o parte din suma alocată pentru finalizarea noii Primării. Planul inițial al clădirii a fost întocmit de arhitectul budapestan Lechner Ödön și a fost modificat ulterior de arhitectul arădean Pekar Ferenc pentru a putea fi realizată din bugetul mai mic rămas în urma redirecționării de fonduri spre teatrul nou. Planul modificat de acesta nu include închiderea scării, etajul doi exista doar în zona turnului și s-a renunțat la latura construită dinspre parc. Clădirea a rămas însă monumentală, turnul de 54 de metri înălțime fiind inspirat de turnul unei primării medievale olandeze. Majoritatea birourilor au fost mutate din vechea primărie (Piața Libertății/Avram Iancu) din 1876. (Turnul vechii primării a fost demolat aproape imediat după mutare deoarece devenise periculos). 

Prima ședință a Comitetului Legislativ a avut loc în noua sală de ceremonii a Primăriei la 10 ianuarie 1877 și a fost prezidată de Salacz Gyula, relata în detaliu cotidianul regional Alföld. În 1904 și în 1914 (cu ocazia împlinirii a 70 și respectiv 80 de ani de la acordarea titlului de oraș regal liber) a fost publicat câte un volum plin de conținut care cuprindea activitățile și membrii Comitetului Autorității Legislative (cu biografie și fotografie). 

La Arad existau organe judiciare independente de administrație. Frumoasa clădire în stil eclectic a Curţii Regale de Justiție a Aradului a fost finalizată în anul 1892 lângă digul Mureşului de pe bulevardul Elisabeta (astăzi Vasile Milea). În 1914 președintele instanței și al juriului era Dr. Fabián Lajos. În instanță activau trei judecători de Curte de Apel și 16 judecători. Alături de ei își desfășurau activitatea grefieri și stagiari, dar mai exista și un director de birou, doi interpreți pentru limba română și unul pentru limba germană, mai mulți lectori și un registrator funciar. 

Între 1880 și 1919, 63 de comitate din Ungaria istorică și Transilvania și opt comitate din Slavonia au reprezentat veriga administrativă intermediară care făcea legătura dintre guvernul central și raioane (plase). 

Structura administrativă a Comitatului Arad care avea o suprafață de 6.331 de kilometri pătrați era practic aceeași cu cea a Orașului Regal Liber. Controlul guvernamental era exercitat de Prefectul comitatului. La sfârșitul primului deceniu al secolului XX populația Comitatului Arad era cu puțin peste 363.000 de locuitori. Potrivit datelor oficiale 212.250 erau români, 71.894 erau maghiari, 34.505 erau germani și 5.306 erau slovaci. Cel mai important organ de decizie al Comitatului a fost Comitetul Legislativ. Sediul său era în Palatul fostei Prefecturi construit în 1821 și dotat cu închisoare, curte și grădină. La 50 de ani de la construirea palatului fostei prefecturi, în anii 1870-1871, din cauza lipsei de spaţiu necesar instituţiei, s-a construit şi clădirea geamănă a prefecturii comitatense de pe bulevardul principal (astăzi B-dul Revoluției nr. 81), unde s-au mutat o parte din servicii și birouri. La primul etaj al acestei clădiri era (există și astăzi) o sală de ședințe spațioasă. Jumătate din cei 578 de membri ai Comitetului (289 mai precis) erau aleși, cealaltă jumătate era compusă din același număr de virili (cei mai mari plătitori de taxe și impozite). Lucrările de fond aveau loc în consilii și comisii. Acestea erau: Comisia pentru Administrație, Comisia pentru Învățământ Public, Comisia pentru Statistică, Comisia pentru Sănătate și Spitale Publice, Comisia de cenzori, Consiliul Central și Consiliul de jurizare. Președintele Consiliului Central era Subprefectul ales al Comitatului, iar președintele Consiliului de Judecată era Prefectul numit. Funcționarii superiori (retribuiți) ai Comitatului au fost: Subprefectul Comitatului, Grefierii, Contabilul-șef, Trezorierul-șef și Inspectorul-șef, Registratorul, Arhivarul, doi Procurori, Medicul-șef, contabili superiori și Castelanul (în esență această funcție corespunde administratorului de astăzi). În 1914 șefii administrației județene erau: Prefect; baronul Urbán Iván din Monyoro, Secretarul-șef; Dr. Török Ferenc-judecător delegat. Principalii oficiali centrali erau: Subprefectul Dálnoki Nagy Lajos, Notarul-șef Schill József, notarii-șefi secunzi Boros Iván și Heppes Aladár, notarii adjuncți Darányi János și Jakabffy Gyula, Procurorul-șef Dr. Keresztes Gyula, Procurorul autorității tutelare Dr. Prekupás Illés, Medicul-șef al Comitatului Borsos Béla, Veterinarul regal Soós Jenő . 

Patrimoniul Prefecturii cuprindea cele două palate ale prefecturii construite în stil clasicist și o zonă de grădină, precum și clădirile rurale din Pecica, Șiria, Pâncota, Mariaradna, Hălmagiu, Chișineu-Cris, Sebiș, Ineu și Elek. Cele 257 de sate ale comitatului au fost împărțite în zece raioane (plase): Arad, Pecica, Șiria, Târnova, Mariaradna, Hălmagiu, Sebiș, Ineu, Chișineu-Criș, Elek. (După Unire cea mai mare parte a raionului Elek a intrat în componența Ungariei, dar localitățile Turnu și Nădlac au fost alipite comitatului Arad, cu excepția fabricii de cânepă). În comitat existau opt instanțe zonale independente, și anume în Arad, Ineu, Chișineu-Criș, Buteni, Mariaradna, Hălmagiu, Pecica și Vinga. Plasele erau alcătuite din comune, fiecare având un funcționar de stat retribuit a cărui sarcină era să emită documentele oficiale. (Era încetățenită pe scara largă ideea conform căreia administrația comitatensă se baza pe notar încă din secolul al XVIII-lea. Conform juristului Mullek Lajos „notarul era părintele satului care audia, consilia, făcea ordine și împărțea dreptatea în disputele împricinaților. Era consultat de multe ori de judecătorul-șef, dar bunul notar era  foarte apreciat și în fața subprefectului."). Șeful ales al localității era birăul. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea fiecare sat avea propriul oficiu poștal dotat cu telegraf, iar rețeaua de telefonie comitatensă a fost pusă în funcțiune la 8 iulie 1896 folosind stâlpii telegrafici existenți. Stagiarii plătiți și funcționarii asistenți puteau lucra în oficiile raionale. Numărul lor era stabilit de Comitetul Legislativ cu aprobarea Prefectului.

COMITETUL LEGISLATIV

Părinții orașului în ordine alfabetică. 

Membri aleși: 

Avarty Imre, dr.Barabás Béla, Bene Gyula, Blaskovits Antal, Chirke Vilmos, Csécsi Imre, Dobró Pál, Domonkos Lajos, Don Konstantin, Faragó Rezső, Fetter Géza Frint Lajos, Fritz József, Fuchs Ignác, Glück Károly, Hehe Béla, Hoffmann Antal Dr.Issekutz László, Kernács Lajos, dr.Kabdebó János, Kiss Ferenc Kohn S. N., Kosztka Emil, dr. Leitner Ernő, Magyari Ferenc, Mandl Vilmos, Maresch Gyula, Meisztrovics János, Mittner József, dr. Mülek Lajos, Müller Károly Nachtneébel Ödön jr, Nagy Kálmán Dr. Nagy Sándor, dr. Nemesi Zsígmond, Nesnera Aladar, Nikolits Sándor, Ottenberg Tivadar, Probst Mihály, Rámer István, Révész Adolf Ring Géza, dr.Rosenberg Miksa, dr.Schuster Illés, Sebesy Ferenc, Sófalvi György, dr.Somló Ármin, Stankovits Miklos, Stanber József, Steigerwald Alajos, dr. Steinhardt Mór, dr. Szalay Arnold, Szalay Károly senior, Szántay Béla, Szántay Lajos, Szathmáry János, Szathmáry Károly, Szudy Elemér, Szabó Zoltán, Schwarcz Zsigmond, Tabakovits Emil, Tavrof József, Tedeschi Viktor, Tenner Lajos, dr. Tisch Mór, Varjassy Árpád jr., Varjassy Lajos, Vizer Lajos Wagner József, Valder Gyula, Zima Tibor.

Virilii:

Andrenyi Károly, Avarfy Géza, Adler Andor, Bing Vilmos, Ring János, Bogdán Virgil, dr. Bolyos István, Braun Gusztáv, Cukor László, Dengl Lajos, Dengl Rezső, Dobiaschi József, Domány József, Éles Ármin, Farkas Sándor, dr. Fábry Sándor, Fodor Zsigmond, Földes Kelemen, Freud Fülöp, Funkelstein József, Gaál Ferenc, Glück Zsigmond, Goldschmidt Miksa, Goldschmidt Sándor, Gutzjahr Mihály, dr. Heitz Nándor, Hermann Gyula, Hajós Árnád, Kneffel Lajos, Kremmer József, Kremer Alajos, Kristyóry János, Kotsis, Lajos, Kronstein Vilmos, dr. Lengyel Manó, Lengyel Tivadar, Lukácsy Lajos, Mayer Miksa, Müller Gyula, Neuman Adolf senior, Neuman Adolf jr., Neuman Alfréd, Neuman Dániel, Neuman Samu, Neuman Károly, dr. Odray Antal, Upre Péter, dr. Pick Ernő, Reinhart Gyula, Reinhart Kálmán, Reisinger Ferencz, dr. Reisinger Sándor, 
Robitsek Ágoston, dr. Rozsnyay József, dr. Schwarcz Hermann, Schwarcz Adolf, dr.Schwartz Jenő, Steiner Ferenc, Steiner Vilmos, Szalay Antal, Szabó Albert, dr. Tagányi Sándor, 
Tóth József, dr. Vajda István, Vass Mátyás, Vanicsek Ferenc, Wadovszsy Gusztáv, Weiler Rezső, Weisz Dávid, Weisz Márkus, Wittmann Károly.

Aradi Közlöny Nagy Képes Naptára 1910. évre, p. 64.

Funcționari cu drept de vot : 
dr. Angel István – vicenotar, Csiky Károly – preşedinte orfelinat, Figus Albert – contabil adjunct, dr. Jegeci Károly – contabil adjunct, Joo Béla – comisar orfelinat, Kádas Kálmán – notar șef, Kilényi János – contabil șef, Kovács Vince – consilier, Lőcs Rezső – consilier, dr. Posgay Lajos – medic-șef 
Murády Álmos – tutore Reicher Károly – procuror general, Sarolt Domokos – căpitan orăşenesc, Szondy Béla – arhivar Vannay Gyula – consilier Varjassy Lajos – primar Virágh Lajos – inginer-șef Visi Ferenc – trezorier-șef Wieser Aladár – vicecontabil, Zubor Andor – vicenotar

Membrii aleşi pe circumscripţii:

Primul sector: Chirke Vilmos – controlor sef MÁV Faragó Rezső – secretar șef al cercului comercianților. Fetter Géza – inspector șef MÁV Kohn SN – comerciant Dr. Mandl Vilmos -avocat Nagy Sándor – deputat Nemess Zsigmond – avocat Ring Géza – director general Casa de economii Rosenberg Miksa – avocat Révész Adolf – inspector șef ACSEV Sztankovits Miklós – director comercial MAV Schuszter Illés – medic Somló Ármin – avocat Steinhart Mór – avocat Tedeschi Viktor – proprietar 
Tisch Mór – medic șef Varjassy Árpád – inspectorul școlar regal Wagner József – industriaș 

Sectorul al doilea: Frint Lajos.- pastor evanghelic Glück Károly – industriaș Hoffmann Antal – comerciant, Hehs Béla – director casa economii Kosztka Emil – comerciant Leitner Ernő – medic Magyari Ferenc – negustor Maresch Gyula – negustor, Murády Álmos – tutore Nagy Kálmán – funcționar Nesnera Aladár – director școala profesională Ottenberg Tivadar – director general casa economii Sebesy Ferenc – industriaș, Szántay Lajos – arhitect, Stauber József – editor, Schwarz Zsigmond – comerciant. Szalay Károly – avocat Tabakovits Emil – arhitect, Vizer Lajos – avocat. 

Sectorul al treilea: Blaskovits Antal – antreprenor, Csécsi Imre – pastor reformat Dobró Pál – fermier Don Konstantin – industriaș, Fritz József – hangiu Kiss Ferencz –funcționar, Meistrovics János Mülek Lajos – notar regal Müller Károly – deputat 
Nachtnébel Odon jr – inginer Prost Mihály – arhitect Sófalvi György – director școala populară Steigerwald Alajos – industriaș Szalay Arnold – avocat Szathmáry Károly – director uzine mecanice Tafrov József proprietar Zima Tibor secretarul adjunct al Camerei de comerț Varjassy Lajos secretarul-șef al Camerei de comerț 

Sectorul al patrulea: Avarfy Imre – medic Barabás Béla – deputat Bene Gyula – inspector MÁV

Aradi Közlöny Nagy Képes Naptára 1910. évre, p. 65

Impozitul și ocupația membrilor virili

Valoarea impozitului era socotită în coroane.Taxa pentru contribuabilii marcaţi cu * este socotită de două ori.

Membrii obișnuiți:

Aradi Közlöny Nagy Képes Naptára 1910. évre, p. 67