Bănci și instituții de credit arădene

Sistemul bancar și de credit din orașul Arad - cel mai mare centru financiar din Transilvania anului 1910. Capitol scris de Lehoczky Attila în lucrarea "Aradul merge înainte!". Traducerea în limba română: Gabriel Roman

În secolele XVIII și XIX Revoluția industrială, dezvoltarea socială și națională nu ar fi putut avea loc fără sprijinul efectiv al instituțiilor de credit și al băncilor care s-au dezvoltat în acea perioadă, întrucât serviciile acestora erau din ce în ce mai necesare. În epoca Reformei lucrările contelui Széchenyi István intitulate “Credit” și „Etapă” puneau în lumină acest sector al vieții economice maghiare, afirmând că fără aceste instituții dezvoltarea țării era de neconceput. El însuși a încercat să facă din sprijinirea băncilor și instituțiilor de credit o chestiune publică și națională pentru că toată lumea avea nevoie de ele: antreprenorul, proprietarul, cetățeanul antrenat în lucrări de construcție sau simplul fermier. În ciuda răspândirii acestei percepții, organizarea sistemului bancar și de credit existent până la compromisul austro-ungar avea un caracter rudimentar, nu doar în Arad ci în Transilvania în general; instituţiile existente până atunci fiind în mare parte înființate în scopuri caritabile. 

Orașul Arad se afla în fruntea acestei tendințe, a fost al treilea centru de pe teritoriul actual al României care a înființat o instituție de credit după Cluj (în 1825) și Brașov (în 1835), dovedindu-se un oraș inovator  care avea nevoie de dezvoltare și modernizare. Casa Arădeană de Economii a fost înființată în 1840 și a fost cunoscută ulterior drept Prima Casă de Economii Arădeană. Scopul său era „(...) de a oferi o oportunitate văduvelor și orfanilor fermierului și meșterului de a-și ameliora starea și de a-și îmbunătăți ulterior condiția, plasându-și din când în când economiile și banii mai puțini, sporindu-și astfel disponibilitățile, iar în cazul în care ar fi căzut la pat puteau să-și acopere necesitățile. Actul Constitutiv al Fondului arată că fondatorii acestuia aveau intenția de a crea în primul rând o instituție socială care la acea vreme nu era încă preocupată de finanțarea vieții economice. Datorită eșecului revoluției și influenței neoabsolutismului, Banca de Economii a rămas ceea ce și-au propus creatorii săi până la Compromisul Austo-Ungar. Dezvoltarea sa a fost îngreunată și de situația economică existentă în regiune: Războiul Crimeei a împovărat indirect finanțele Imperiului Austriac, existând o lipsă de capital pentru investiții, doar domnii bogați se puteau angaja în investiții mai mari. Doar Banca Națională a Austriei putea acorda împrumuturi mai mari, dar avea doar două sucursale în Transilvania; la Timișoara și la Brașov care s-au dovedit a fi foarte puține. Epoca dualismului a adus transformări semnificative atât în sectorul bancar, cât și în cel al creditului. Banca Naţională a Austriei (mai târziu Banca Austro-Ungară) a fost din ce în ce mai dispusă pentru a juca un rol major în viața economică a regiunii, numărul filialelor acesteia a crescut, fiind  înființată și o sucursală bancară în Arad. Îmbunătățirea condițiilor a fost accentuată de faptul că, după războiul austro-prusac din 1866, au fost puse în circulație volume mari de bancnote de hârtie, făcând împrumuturile mai accesibile. Rezultatul a fost că până în 1873 în Transilvania fuseseră înființate paisprezece bănci și douăzeci și nouă de case de economii cu un capital social total de 6,7 milioane de coroane. 

La nivel local au fost înființate Banca Industrială Populară Arad și Banca Comercială și Industrială Arad (ambele în 1869) cu un capital cumulat de 500.000 de coroane; Casa de Economii din Aradul Nou a fost înființată în anul 1869 (Aradul Nou nu făcea încă parte din oraș) iar Banca Județeană de Economii Arad a fost înființată în 1870 cu un capital total de 300.000 de coroane. Acestea au contribuit foarte mult la industrializarea și dezvoltarea generală a orașului. Fondatorii lor au fost familiile bogate și antreprenorii din acea perioadă, precum Andrényi Károly, Atzél Péter, Neumann Ede, sau familiile Bohuș, Simonyi și Deutsch. Redresarea bruscă a fost întreruptă temporar de criza bursieră de la Viena din 1873 care a fost urmată de o criză economică și financiară în tot imperiul. Criza a afectat semnificativ Aradul, Oradea și Timișoara, orașe care jucau rolul de lider în acest domeniu al economiei din acea vreme. După anii de stagnare în 1881 a început o altă perioadă de dezvoltare, iar până în 1909 s-au înființat în Transilvania 354 de instituții bancare și de credit. În 1910 în Arad existau șaptesprezece astfel de instituții (dintre care treisprezece erau antreprize locale) cărora li s-au alăturat douăzeci și șase de companii de asigurări. Acestea aveau o rezervă de capital de aproximativ 26 de milioane de coroane și depozite de 78 de milioane de coroane, totalizând un capital de 102 milioane de coroane. 

Astfel, orașul Arad a fost cel mai mare centru financiar din teritoriile care s-au unit ulterior cu România, devansând Oradea (cu un capital de 80 de milioane de coroane), Timișoara (cu 74 de milioane de coroane) și Sibiul (cu 63 de milioane de coroane); celelalte centre fiind semnificativ în urma lor. Dacă avem în vedere că cele 132 de instituții de credit de mari dimensiuni aveau un capital total de 405 milioane de coroane, se poate afirma că, în sens larg, Aradul a gestionat 25% din capitalul Transilvaniei. Aceste instituții au avut un impact semnificativ nu numai asupra situației și dezvoltării economice a orașului și a comitatului, ci și asupra întregii regiuni. Tot datorită lor, în 1910 orașul a devenit o așezare dezvoltată, competitivă, industrializată și inovatoare. Investițiile lor nu au fost doar în industrie, construcții de căi ferate și întreprinderi, ci și în construcția de clădiri publice și viața culturală, contribuind la ascensiunea orașului care a devenit cel de-al nouălea în clasamentul celor mai dezvoltate centre urbane ale Imperiului Austro-Ungar la începutul secolului XX. 

Astfel, statutul Aradului de astăzi și aspectul centrului său pot fi atribuite și acestor factori. În 1910 în oraș funcționau următoarele bănci și instituții de credit (lângă anul înființării, între paranteze sunt menționate numele celor mai importanți membri ai consiliului de administrație): 

1.   Banca Austro-Ungară - 1878 (János Kintzig, János Kristyóri, Gyula Maresch, Dániel Neumann, Emil Reiber) 

2.   Casa de Economii Arad-Cenad - 1889 (contele Dénes Almássy, baronul Zsigmond Bohus , contele Viktor Breda, Endre Dániel, Gyula Justh, baronul János Purgly, baronul László Purgly, Gyula Salacz, baronul László Solymossy, János Vásárhelyi, contele Frigyes Wenckheim, contele Róbert Zselénszky). Banca de economii avea filiale în Makó, Sânicolaul Mare și Pécs. 

3.   Asociația de economii, împrumuturi și ajutor pentru oamenii muncii arădeni (János Mészáros) 

4.   Prima Casă de Economii a Aradului - 1840 (baronul Károly Andrényi, baronul Antal Bánhidy, Gyula Hermann, Gyula Maresch, Domokos Sarlot, István Simay, György Parecz, Lajos Tiszti, Árpád Varjassy) 

5.   Banca Industrială și Populară Arădeană - 1869 (dr. Béla Barabás, Kálmán Institóris, dr. Sándor Tagányi, Károly Szalay, Lajos Szántay, Árpád Varjassy). Avea o filială la Békéscsaba. 

6.   Uniunea Bancară Populară și Industrială Arad (József Mihálik) 

7.   Cooperativa Meșteșugarească de Credit Arad (Gyula Reinhardt, Emil Tabaković) 

8.   Cooperativa de Economii și Credit a Comercianților Arădeni (Sándor Goldschmidt, Baron Adolf Neumann, Viktor Tedeschi, Lajos Varjassy) 

9.   Banca Centrală de Economii Arad (Márton Czárán, János Darányi, Lajos Szántay, Emil Tabaković) 

10. Asociația de Autoajutorare Civilă Arad (Károly Glück) 

11. Banca Civilă de Economii Arad - 1888 (dr. Béla Barabás, Béla Bing, Baron Lajos Bohus, Deutsch Fülöp, Deutsch Mór, Kilényi János, Parecz Béla Reinhardt, dr. Rozsnay József, Sarlot Domokos, Tabaković Emil, Ursy Joseph) 

12. Asociația de Economii și Ajutor Reciproc Arad (Gyula Maresch, Károly Reicher, István Simay) 

13. Banca Județeană de Economii Arad - 1870 (dr. Béla Barabás, Vilmos Bing, Kálmán Kádas, János Kintzig, Baron Samu Neumann, Domokos Sarlot, Gyula Sztahmáry). Avea filiale la Elek și Bătania. 

14. Institutul de Economii și Creditare Victoria - 1887 (Ardelean Cornel, Ciorogariu Romulus, Demian Aurel, Ispravnic Sever, Oncu Nicolae, Veliciu Mihai). Institutul lucra în folosul românilor din zonă, iar printre conducătorii acestuia găsim o parte din elita românească. Avea o filială în Chișineu-Criș. 

15. Banca Comercială Maghiară din Pesta. Filiala locală Arad. Președintele acesteia a fost Izidór Mittler. 

16. Institutul de Credit Funciar Sibiu. Filiala locală Arad. Președintele acestuia a fost Vilmos Szücs. 

17. Cooperativa indigenă de reduceri și economii. Filiala locală Arad. Președintele acesteia a fost Gyula Szilágyi . 

Companiile de asigurare au fost: 

1. Compania de Asigurări „Dunărea”. 

2.  Agenția de conducere a Institutului de asigurări mutuale de viață și avere a Asociației Gizella. 

3.  Compania de Asigurări Adria 

4.  Institutul de Asigurări Ancker 

5.  Compania de asigurări de primă clasă împotriva efracției 

6.  Compania de reasigurare din Sudul Ungariei 

7.  Institutul de Asigurări Dordrecht 

8.  Institutul de Asigurări pentru Prima căsătorie, Copii și Viață 

9.  Prima companie maghiară de asigurări generale 

10.            Prima Asociație Națională de Asigurări Generale împotriva Accidentelor 

11.            Institutul de Asigurări Funciare Pesta 

12.            Cooperativa de Asigurare a Fermierilor 

13.            Compania de asigurări de viață Gresham 

14.            Compania Maghiară de Asigurări Generale 

15.            Agenția de conducere a Institutului Maghiar de Asigurări de Viață și Rentă 

16.            Compania Maghiară de Reasigurare 

17.            Compania de asigurări ungaro-franceză 

18.            Institutul de Credit Funciar Sibiu 

19.            Compania Națională de Asigurări de Accidente 

20.            Companie Internațională de Asigurări de Accidente 

21.            Compania de asigurări de viață New York 

22.            Compania de asigurări Phönix 

23.            Compania Generală de Asigurări Providentia 

24.            Institutul de Asigurări Standard 

25.            Banca de Asigurări Transilvania 

26.            Compania Generală de Asigurări Trieste 

Numărul mare de instituții și persoanele interesate din acestea (unele dintre bănci și instituții de credit aveau o președinție sau un consiliu de administrație cu zeci de membri) demonstrează că dorința lui Széchenyi a fost îndeplinită, iar finanțele și creditarea au devenit afaceri publice până la începutul secolului al XX-lea. De interes deosebit este faptul că elita arădeană (indiferent de naționalitate sau profesie) a participat într-un fel sau altul la viața financiară a orașului, dintre care au fost mulți cei care au deținut funcții de conducere în mai multe instituții. Astfel, viața financiară a fost și o verigă între membrii elitei, iar pentru a înțelege dezvoltarea rapidă, spectaculoasă și compactă a orașului, trebuie luate în considerare și aceste rețele relaționale.