GARA CENTRALĂ ARAD - ARAD CENTRAL RAILWAY STATION

Municipiul Arad este un important nod feroviar cuprins în coridorul IV pan European, având 8 direcții de mers în trafic intern: spre Alba Iulia-București, Oradea, Timișoara, Brad, Nerău, Valcani, Cenad și Nădlac și două direcții de mers în trafic internațional: Curtici-Budapesta-Viena și Periam-Jimbolia-Belgrad.

Prima clădire a gării din Arad a fost inaugurată în 1858 de către Societatea Căilor Ferate din Regiunea Tisei, iar primul tren ajunge în Arad la 25 octombrie 1858, odată cu deschiderea circulației pe noua cale ferată Szolnok-Arad. A doua jumătate a secolului XIX a fost epoca dezvoltărilor feroviare fără precedent în Imperiul Austro-ungar, la vremea respectivă construindu-se principalele magistrale feroviare și principalele gări. Aradul se afla într-o poziție privilegiată, fiind practic de neocolit datorită amplasării geografice favorabile. Prima gară din Arad a fost construita între anii 1856-1858. Cea de-a doua gară din Arad a fost construită de MAV (Căile Ferate Maghiare) între anii 1884-1886, având un caracter provizoriu. A fost amplasată lângă clădirea pentru “comanda personalului”, singura clădire rămasă în exploatare. A funcționat până în anul 1909, când a fost demolată.

Creșterea numărului de pasageri și a numărului de trenuri de călători și de marfă la începutul secolului XX făceau ca vechea gară să devină neîncăpătoare. În 1904 de exemplu, zilnic prin gară treceau 32 de trenuri de călători. Contrucția noii gări a început în 1909 pe locul celei vechi, fiind inaugurată în 1910 și adusă la forma finală în 1913. Noul edificiu îndeplinea toate condițiile de confort și funcționalitate specifice perioadei. În perioada respectivă au fost inaugurate numeroase gări noi, construite pe baza unor proiecte-tip, care în orașele mari se asemănau prin existența celor trei pavilioane, dar se deosebeau prin elementele care ornau intrarea principală și prin designul bolților și cupolelor. În pavilionul central erau amplasate casele de bilete, iar în pavilionele laterale se găseau sălile de așteptare, serviciile de bagajerie, precum și restaurantele atent mobilate care făceau parte din unitățile de elită ale orașului de la vremea respectivă. Direcțiunea; serviciile de regulare-mișcare și cele auxiliare erau găzduite de anexe, iar blocul din capătul complexului găzduia poșta, coletăria si serviciul de telegraf.

Gara nouă din Arad a fost finalizată integral în aproape patru ani pe baza planurilor arhitectului-șef al Căilor Ferate Maghiare (MAV), Pfaff Ferenc (1851-1913). De numele acestui specialist de prim rang se leagă și contrucția gărilor din Košice, Cluj, Satu Mare, Pécs, Bratislava, Zagreb, Fiume (Rijeka), Györ, Miskolc, Debrecen, Szeged, Vršac și altele. La proiectarea detaliilor Gării din Arad a colaborat și Biroul de arhitectură a lui Ludovic Szantay, dar este eronată afirmația conform căreia el ar fi fost proiectantul principal al edificiului. Societatea Căilor Ferate Maghiare –MAV– lucra mereu cu specialiștii propri. Proiectul inițial din 1903 al Gării Arad era unul cu adevărat grandios, dar până la implementarea sa bugetul a fost redus considerabil. Conform reportajului publicat în numărul din 1 februarie 1903 al cotidianului Aradi Kőzlőny ministrul comerțului în exercițiu a tăiat dintr-un singur condei finanțarea pentru toate elementele decorative lăsându-le doar pe cele care serveau confortul pasagerilor. Cu toate acestea, noua gară a Aradului avea să fie una din cele mai frumoase din regiune. Fațada impozantă din cărămidă arsă și elementele din fier forjat de deasupra intrării principale au fost realizate în stil eclectic romanic și secession. Fațada originală a gării a fost grav afectată în timpul bombardamentului american din 3 iulie 1944, precum și de bombardamentele germane succesive care au urmat în lunile octombrie și noiembrie ale aceluiași an. Stricăciunile au fost înlăturate și clădirea a fost refacută și consolidată abia între anii 1950-1953.

Tot în 1913 a fost inaugurat și Palatul Direcțiunii Căilor Ferate MAV – ulterior Palatul CFR de la Podgoria (actualmente sediu al Liceului de căi ferate).

hol Gara centrală Arad

hol Gara Centrală Arad

Construcția de căi ferate din regiunea Aradului a ajuns la apogeu în ultimul sfert al veacului al XIX-lea. Pe lângă construcția magistralelor principale, zona Aradului se particulariza printr-o efervescență deosebită grație eforturilor inginerului arădean Boros Beni (Benjamin). La inițiativa acestuia în 1875 a fost fondată Societatea de căi ferate Arad–Valea Crișului, iar în 1893 s-a constituit Societatea Căilor ferate unite Arad-Cenad. Cele două societăți au construit în regiune o rețea de căi ferate însumând 415 km. Cealaltă particularitate care caracteriza Aradul a fost contruirea și inaugurarea în 1906 a căi ferate cu ecartament îngust Arad-Podgoria, cunoscută de localnici sub denumirea “Săgeata Verde”, care a funcționat până în anul 1991. La electrificarea sa din 1913 devenea prima societate de căi ferate de acest fel din țară. Înainte de primul război mondial existau doar 4 linii electrificate în toată Europa (!).

În cea de-a doua jumătate a anilor 1960, Gara centrală din Arad a trecut prin lucrări de reconstrucție și renovare lipsite de anvergură. S-a construit un pasaj subteran spre peroanele liniilor cu trafic de călători, de asemenea au fost construite copertine pentru câteva peroane, iar pereții clădirii principale au fost decorați cu lucrări de artă în stilul realismului socialist. Declinul transportului feroviar din ultimii ani ai socialismului s-a accentuat vertiginos după 1990. Nici privatizarea liniilor secundare și nici măcar tradiția Aradului – care este încă din 1891 și până în prezent polul contrucției de material rulant, nu au fost de mare ajutor.

În secolul XXI în partea de vest a Europei transportul feroviar trăiește o nouă perioadă de renaștere fiind cel mai ieftin și mai nepoluant mijloc de transport. În acest context Gara Centrală din Arad a fost parte beneficiară a unui proiect major cu finanțare europeană care vizează modernizarea Coridorului pan European IV Rin-Dunăre în vederea asigurării unor viteze de croazieră de până la 160 km/h.

Lucrările de modernizare a Gării Centrale din Arad s-au ridicat la valoarea de 334 milioane lei și s-au desfășurat între 27 martie 2012 și 11 decembrie 2015. O pasarelă supraterană pentru călători a fost construită şi face legătura între peroane şi clădirea istorică a gării. Astfel, au fost închise pasajele subterane. Pasarela are lifturi, scări rulante, dar şi magazine sau alte tipuri de facilităţi pentru călători. Tot în gară a fost construită o clădire pentru mentenanţă, care cuprinde ateliere tehnologice, laboratoare, birouri, arhive şi magazii. De asemenea, au fost refăcute peroanele şi modernizat un centru de management al traficului feroviar.