Performanțe industriale arădene de top
Distileria și moara cu abur a fraților Neuman, Fabrica de utilaje și roți dințate Hendl, Fabrica de mașini, vagoane și turnătoriile Weitzer János S.A., Fabrica de automobile MARTA S.A. Capitol scris de Puskel Péter în volumul "Aradul merge înainte!" Versiunea în limba română: Gabriel Roman
Ar trebui să menționăm și câteva dintre uzinele și fabricile de anvergură care au făcut din Arad un lider în anumite sectoare industriale la începutul secolului trecut. Nu suntem departe de adevăr când afirmăm că a avut o valoare deosebit de considerabilă la standardele Europei Centrale și a fost la un nivel ridicat de dezvoltare industrială în epocă. Printre alți factori, spiritul antreprenorial și apetitul pentru afaceri susținut de capitaluri puternice, receptivitatea și gândirea modernă a managementului orașului acelor vremuri, precum și competența și diligența antreprenorilor și muncitorilor calificați arădeni au fost esențiale pentru succesul orașului.
Distileria și moara cu abur a fraților Neuman
În cea mai prolifică perioadă a prosperității industriei artizanale au ajuns la Arad frații Neuman: Ede, Adolf și Daniel au venit în Arad din Ungaria Superioară (astăzi Slovacia). Inițial s-au ocupat de comerțul cu pene și apoi de prepararea produselor spirtoase. Numele lor a devenit cunoscut atunci când au construit o mică distilerie la marginea orașului în 1851 și produceau între 10 si 13 hectolitri de alcool rafinat pe zi, care era la mare căutare. (În anii grei care au urmat vărsării de sânge din timpul luptei pentru libertate au existat și motive spirituale pentru a consuma spirtoase cu grade înalte). Hărnicia și competența fraților au făcut posibilă dezvoltarea fabricii în anii 1860, iar apoi producția s-a diversificat odată cu construirea unei uriașe mori cu abur . În 1867 un incendiu a provocat pagube masive fabricii, iar apoi în 1882 „cocoșul roșu” a mistuit din nou zona industrială, iar mulți dintre arădeni credeau că acesta va fi sfârșitul ascensiunii și „zborului” platformei industriale rămase aproape fără concurență în țară”. S-au înșelat. Frații Neuman au reconstruit fabrica după ambele dezastre, care a fost completată și cu o secție pentru producția de drojdie. După ce produsele fabricii au fost premiate de mai multe ori la târguri și concursuri internaționale, iar producătorul a fost menționat ca una dintre cele mai mari întreprinderi de acest gen din imperiu, Franz Joseph a vizitat și fabrica arădeană în 1884. Foarte mulțumit de cele văzute, împăratul i-a înnobilat pe frați și le-a acordat sufixul nobiliar „de Végvar” (n.n. în traducere „Cetate de graniță”). Dreptul de a-l purta s-a extins asupra tuturor membrilor familiei și descendenților acestora. În 1890 majoritatea micilor distilerii din Arad au fuzionat cu fabrica fraților Neuman. Mai târziu moara Széchenyi cu cinci etaje din piața principală a devenit proprietatea familiei. (a fost complet distrusă de un incendiu în 1916). Având cale ferată industrială proprie legată direct de Gara mare, ferme de îngrășat porci și bovine care funcționau ca antreprize secundare, iluminatul cu gaz natural adus la suprafață din forajul propriu (fabrica avea o centrală electrică proprie) erau doar câteva dintre inovaţiile care arătau flexibilitatea şi expertiza managementului, fezabilitatea procesului de producție în anii dinaintea primului război mondial. Între timp frații au construit o grădiniță și o școală pentru copii în cartierul Gai și au adus o contribuție semnificativă la construcția celei de-a doua clădiri pentru spitalul de copii. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea aproximativ 90.000 de hectolitri de alcool rafinat părăseau anual poarta fabricii. După sufixul nobiliar, frații Neuman au primit titlul de baron mult mai târziu, în 1913, după construirea și darea în funcțiune cu succes a fabricii de bumbac Hungária (mai târziu fabrica de textile UTA) în 1909, care a devenit o permanență în industria textilă. Aceasta din urmă este asociată cu numele lui Charles Neuman (Neuman Karoly) reprezentând următoarea generație a familiei. Tot Charles a fost acela care a construit complexul de locuințe cunoscut de muncitorii fabricii și de arădeni drept „colonia UTA”. Între cele două războaie mondiale, nepotul său, Francisc (care a fugit în străinătate în august 1948 după naționalizare), a dezvoltat fabrica până la dimensiuni „eterne”, a pus bazele și a dezvoltat Clubul Sportiv ITA și a construit stadionul ITA. Datorită implicării sale în viața socială, a nenumăratelor acțiuni de caritate, a palatelor sale răspândite în diverse părți ale orașului și datorită performanțelor clubului sportiv ITA a fost foarte popular în rândul arădenilor. De mai bine de o sută de ani mai multe generații din numeroasa familie Neuman au intrat în conștiința publică ca și catalizatori ai vieții economice, sociale și sportive a Aradului. Timp de zeci de ani termenul de patron în ochii arădenilor a însemnat și a fost echivalentul numelui Neumanilor.
Fabrica de utilaje și roți dințate Hendl
Pe fosta strada Kossuth (astăzi Mărășești) pe locul fabricii de ceasuri de mai târziu și-a fondat fabrica în 1872 Hendl Ödön senior. A devenit cunoscut ca producător de prese și alte instrumente necesare viticulturii și industriei vinului. După moartea sa fiii săi János și Ödön au continuat tradiția familiei. Aceștia au schimbat profilul afacerii care era foarte dinamică și dădea de lucru la aproape șaizeci de oameni simultan, transformând-o într-o fabrică universală de mașini-unelte. Au fabricat și reparat cele mai variate tipuri de utilaje, angrenaje și roți dințate pentru industria textilă. Ulterior, roțile tramvaielor maghiare proveneau și ele exclusiv din această fabrică din Arad. (După primul război mondial această fabrică a fost singura care s-a angajat și a fabricat angrenajele celui mai mare lift minier construit în România până acum). Experiența a fost condiția numărul unu pentru munca de calitate în fabrica Hendl, care putea fi considerată o afacere de familie și a atins apogeul în anii de dinaintea celui de-al doilea război mondial. În urma naționalizării cei mai mulți muncitori ai fabricii și majoritatea echipamentelor și dotărilor acesteia au fost transferate fabricii de strunguri.
Fabrica de mașini, vagoane și turnătoriile Weitzer János S.A.
Sub influența prietenilor săi austrieci din Arad, Weitzer János (1832-1902) a decis să deschidă în 1891 o filială a fabricii sale de vagoane, mașini și turnătorii la Arad, oraș care dispunea de profesioniști excelenți, o cameră de industrie și comerț și instituții financiare puternice. Totuși, prima impresie favorabilă orașului și-a format-o la expoziția industrială a comitatelor din sudul Ungariei organizată cu un an mai devreme. În provincie aceasta a fost prima expoziție de mare anvergură care trecea în revistă realizările industriale din Ungaria acelor vremuri. Înființarea marii fabrici a fost facilitată și de Legea privind ajutorul industrial, adoptată în 1881, care a acordat o scutire de taxe pe 15 ani companiilor care produceau bunuri care nu fuseseră produse pe piață înainte, folosind tehnologie de ultimă generație. Astfel; Ganz Danubius din Pesta, fabrica de vagoane din Győr și fabrica din Arad puteau împărți piața. Uzina din Arad a început cu un capital social de 2,4 milioane de coroane care a fost treptat majorat. Fabrica de vagoane a fost ridicată rapid pe locul fostului târg de vite, s-a extins rapid și a devenit în scurt timp cea mai mare firmă din Arad, concentrând și având la dispoziție cei mai buni muncitori și meșteri calificați și oferind cele mai multe locuri de muncă. Până în ultimii ani ai secolului al XIX-lea fabrica avea deja aproximativ 1.800 de muncitori. Creșterea sa dinamică era inseparabilă de dezvoltarea căilor ferate. Johann Weitzer iubea Aradul și a vizitat în numeroase rânduri compania și prietenii săi din Arad. Mai mult, magnatul din Graz a obținut și cetățenia maghiară, pe care a preluat-o personal de la primarul Aradului, Salacz Gyula în 1893. Fabrica de vagoane a devenit în scurt timp unul dintre simbolurile orașului industrial Arad (și este până astăzi!). Din 1902 la comanda Căilor Ferate Unite Arad-Cenád (ACSEV) au fost fabricate trenuri cu motor, piese de mașini, diverse tipuri de vagoane de marfă și pasageri și chiar locomotive. Fabrica a furnizat trenurile pentru Calea Ferată Arad-Podgoria după electrificarea liniei în 1913. Locomotivele fabricii Weitzer circulau pe o linie foarte îngustă (460 mm) între Sebiș și Moneasa construită în 1897 cu sprijinul financiar al contelui Wenckheim și pe linia cu ecartament îngust de 760 mm dintre Satu nou (situat lângă comuna Vânători în comitatul Arad) și Gyula, dată în folosință în 1906.
Fabrica de mașini MARTA,
înființată în 1908 în vecinătatea fabricii, a putut conta încă de la înființare pe sprijinul profesionist al „fratelui” mai mare și mai experimentat. Între cele două companii industriale locale de importanță majoră s-a dezvoltat o relație de lucru strânsă. În testamentul său fondatorul fabricii, Weitzer János a lăsat moștenire o mare parte din averea sa unei fundații care promova educația profesională a muncitorilor săraci. Mulți dintre profesioniștii excelenți și mulți ingineri ai fabricii și-au datorat ulterior cariera acestei generozități. Fundația Weitzer a finanțat cu siguranță o călătorie de studiu în Germania a lui Galamb József, rezident al orașului Makó, care a devenit mai târziu unul dintre inginerii de frunte de la uzina Ford din Detroit și a fost cel căruia i-a aparținut partea leului din concepția designului celebrului model T din 1908. Nu întâmplător, după Unire, fabrica de vagoane, redenumită acum ASTRA S.A. „a înghițit” fratele mai mic, Fabrica de automobile în 1921, desființându-i profilul de bază. Fabrica de automobile MARTA S.A. Povestea unică de succes a industriei auto din Arad este umbrită doar de durata scurtă a funcționării companiei industriale. Încurajată de succesul fabricii de vagoane, administrația orașului Arad negocia deja în 1907 cu filiala franceză a Companiei Westinghouse pentru înființarea unei fabrici de automobile și motoare. De îndată ce s-a ajuns la înțelegere a fost înființată o societate pe acțiuni cu un capital social de 2 milioane de coroane, iar municipalitatea a pus la dispoziția antreprizei terenuri pentru construirea fabricii (situate lângă fabrica de vagoane) și a susținut societatea prin scutirea de impozite pe 15 ani. Totodată a subscris și acțiuni cu o valoare nominală de 300.000 de coroane (mulți arădeni înstăriți cumpărand acțiuni). Ședința de constituire a antreprizei a avut loc la 29 noiembrie 1908. Edificiul fabricii a fost ridicat cu o viteză uluitoare grație planurilor excelente ale biroului local de arhitectură Fodor-Reisinger, astfel încât producția de serie a putut fi demarată încă din 1909. Automobilele cu motoare Westinghouse și care purtau marca arădeană au avut la început doar caroseria fabricată la Arad, dar ulterior au fost produse pe plan local și alte piese. Deseori cu ajutorul producătorilor de vagoane din vecini care erau vechi profesioniști. Au fost fabricate și reparate autobuze etajate, autobuze, autopoștalioane cu 10-18 locuri, camionete de 1-3-5 tone, camioane și taxiuri.
Prima companie de autobuze de pe teritoriul Ungariei istorice a fost înregistrată în orașul nostru la 20 iulie 1908. Fabrica a funcționat din 1912 sub patentul Austro-Daimler. Până atunci au fost produse mașini cu patru cilindri cu caroserii mai ușoare. La acea vreme a fost preluat numele MARTA (acronim pentru Compania Maghiară de Automobile Arad – Magyar Automobil Részvénytársaság Arad). De altfel, a fost prima companie din țară care a fost înființată exclusiv în scopul fabricării de automobile. În timpul primului război mondial mașinile fabricii au fost confiscate de armată, iar compania a fost nevoită să se integreze în industria militară. Inițial, motoarele au fost fabricate pentru UFAG (Ungarische Flugzeugfabrik), iar mai apoi s-au primit comenzi pentru producția aproape completă a aeronavelor Brandenburg. Independența fabricii a încetat după Unire; în 1921 când aceasta a fuzionat cu fabrica de vagoane care era foarte capitalizată și a preluat astfel denumirea ASTRA S.A. La începutul anilor 1930 în Arad încă mai circulau diverse tipuri de vehicule MARTA. Din câte știm până acum, nicio mașină funcțională fabricată în Arad nu a supraviețuit până în prezent.